20. Ca-ntr-un etern joc de oglinzi paralele.

29 ianuarie 2011. Imi amintesc cum din copilarie ma gandeam la ziua asta, la ziua in care voi implini 20 de ani. Si uite, am ajuns aici, am 20 de ani. Am crescut. M-am maturizat? Nu stiu. Cu siguranta gandesc mai profund, analizez lucrurile mai in amanunt, privesc persoanele mai in esenta lor. Cu siguranta nu mai sunt fetita blonda si naiva, etern indragostita, care spunea multe perle. Mai imi scapa si acum, din cand in cand, dar cu totii avem "scapari.".

Un singur lucru nu s-a schimbat la mine pe parcursul celor 20 de ani: imprevizibilitatea. Pentru ca, de-a lungul timpului, am auzit atatea pareri despre mine, atat de contradictorii, si pentru ca, de atatea ori m-am surprind facand lucruri atat de diferite... Incat pot afirma ca sunt o persoana a controverselor. Si probabil asta ca fi primul si ultimul post in care voi vorbi despre mine, in care ma voi analiza cu deplina obiectivitate si sinceritate. Personalitatea mea are laturi, care sunt la randul lor reflectate in zeci de alte laturi, ca-ntr-un etern joc de oglinzi paralele. Eu sunt fetita cuminte si ambitioasa nesimtita, care persevereaza in a-si atinge toate scopurile. Eu sunt cea mai buna prietena pentru unii si cea mai antipatica persoana pentru altii. Eu sunt copila inocenta si amanta vulgara. Eu sunt olimpica perfectionista si chiulangia fara pereche. Superfiiala sau prea atasata... Modesta si aroganta... Amabila si sarcastica... Calma si furtunoasa. Deprimata sau in al noualea cer. O persoana a extremelor: ori sus, ori jos, niciodata la mijloc. De aceea nu o sa pot fi niciodata un om mediocru, voi fi cu mult deasupra majoritatii, in sensul bun sau in cel rau.

Nu stiu ce-mi doresc... Probabil eterna mea dorinta va fi sa-mi pastrez jovialitatea si spirirtul pueril multa vreme de acum incolo. Pentru ca intr-adevar, atunci cand nu mai etsi copil, ai murit de mult. Anul trecut mi-am pus o dorinta, si, din cate vad, nu s-a implinit. Dar niciodata nu e prea tarziu. Pe de alta parte, cu cat se va indeplini dorinta mai tarziu, cu atat va avea o semnificatie mai mare. Nu implinirea dorintei inseamna fericire, ci sentimentul ca ai un vis la care sa te gandesti, sentimentul ca ai un tel bine definit in viata. Toate dorintele mi se vor implini la un moment dat si daca nu, macar voi avea la ce sa ma gandesc inainte sa adorm in fiecare noapte.

Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine cans am avut nevoie. Le multumesc si celor care au spus prea des cuvintele "Te iubesc", fara a dovedi nimic in sesnul asta. Vorbe goale de continut, persoane goale de esenta. Am reusit sa trec de chipurile zambitoare si atitudinile prietenoase si am gaist numai minciuna, falsitate, ura, invidie. Nu au descoperit aceste persoane, oare, ca cel mai frumos sentiment e atunci cand acorzi iertare sau faci o fapta generoasa? Daca nu, atunci le recomand sa citeasca Faust.

Stiu ca am pornit-o pe un drum greu de parcurs: urcusuri prea grele pentru trupul meu fragil, serpentine prea sepuite pentru firea mea aeriana, prapastii prea dese si prea adanci pentru mersul meu impiedicat. Baieti prea mincinosi si prea perversi, o lume murdara, virusata de mass-media. Dreptatea nu mai exista; dreptatea o au cei puternici. De fapt, dreptatea nu a existata niciodata. E doar un termen abstract, ca iubirea. Nu exista iubire, sau foarte putini ajung acolo: exista excitatie, exista sex, exista nevoie de atasare pentru a inlatura singuratatea, exista dependenta fizica si pihica de alta persoana. Dar iubirea in adevaratul sens al cuvantului nu exista. Eliade avea o parere mult mai elaborata despre acest aspect, pe care integreaza in romanele sale si in studiul "sacrul si profanul".

Acum o sa inchei urandu-mi la multi ani si urandu-va si voua acelasi lucru. Va iubesc mult!>:D< Sa fiti veseli!

A fiță sau a nu fiță?

El este Julien. Armando, Nicolas sau chiar Adrianho. E din familie buna, se vede asta dintr-o singura privire, admirandu-l cum isi etaleaza țanțoș tinuta impecabila, aranjata si aleasa de mama in fiecare dimineata. Are 20 de ani, e student la vreo facultate de renume din Bucuresti, probabil Ase sau chiar, Drept. E baiat dă bani gata, iar marea lui dilema in vremurile astea de criza e ”a fiță sau a nu fită?”. Totuși, Julien a ales varianta ”a fiță”.
Isi conduce decapotabila primita de majorat cu mare eleganta, iar la seminare se asaza singur in spatele tuturor. De ce? Pentru ca el e un "individualist", dupa cum se autointuleaza, desi eu as preferata varianta "singur si fara prieteni". El e regele tuturor. Fetele se pozeaza in baie in cele mai chic ipostaze si isi zic intre ele :"Hai, faceti bot ca Julien!" El isi traieste existenta in globul lui perfect de cristal, nu are interese, ci doar scopuri, poate avea orice, pe oricine, oricand la orice ora. Fetele saliveaza, ieri chiar am surprins o discutie:"Il vreau pe Julien in patul meu!", iar cealalta "Eu l-am avut deja, fata, trebuie doar sa stii cum sa-l abordezi." Ei, dar Julien nu e chiar asa usor de abordat. Pentru el se fac licitatii, lui i se intinde covorul rosu la intrarea in facultate, baietii il copiaza si isi zic in fiecare dimineata in oglinda:"Vreau sa fiu ca Julien!"

Dar tu zici ca ai avut o aventura cu el? Atunci, cum se face, ca acum cateva zile nu ti-a dat prioritate pe trecerea de pietoni? Probabil pentru ca pe spatele masinii scria:"Imi permit multe, sunt Julien, iar asta spune totul." Azi i-ai cerut explicatii la facultate, sau cel putin, ai incercat.

-Julien?
-Tu cine esti?, ti-a aruncat o privire sceptica si mirata.
-Cum asa? Sunt Consuela, ne-am cunoscut. Avem un trecut impreuna.
-Noi nu ne-am cunoscut niciodata. Totul s-a intamplat in imaginatia ta.
-Nu-ti amintesti cand ma numeai "scumpi si darling".
-Habar nu am despre ce vorbesti. Have a nice life, pentru ca nu vei mai avea replici din partea mea. Repet, totul s-a intamplat in imaginatia ta.

Desigur. Nu-ti amintesti de noptiile alea tarziu, cand ii priveai pozele de pe facebook si iti traiai cele mai intense fantezii cu Julien? Trist, draga mea. Tu chiar credeai ca totul a fost pă bune? El e perfectiunea intruchipata, el e singurul bucurestean get-beget care vorbeste cu ”pe” în loc de ”pă”. El e un sex-simbol. Dar ce vorbesc? Julien nu exista, l-am inventat doar, aveam nevoie de un barbat adevarat cu care sa-mi traiesc fanteziile si de un specimen de care sa ma amuz. Nu, Julien, noi chiar nu ne-am cunoscut, totul s-a petrecut doar in imaginatia mea.