Si cat urasc mastile...

Ieri m-am indragostit. Sau azi. Sau poate acum cateva luni. Nu mai stiu. Ma indragostesc in fiecare zi. De acelasi baiat, la prima vedere...

Azi i-am scris o poezie. Nu o sa o public aici, literatura nu-i pentru tine. E pentru mine, si poate pentru el.

Care el? Poate tocilarul simpatic pe care inca nu l-am cunoscut sau baiatul blond cu ochii albastri ce mi-a zambit doua seri la rand...

"Je hais le mouvement qui deplace les lignes...Et jamais je ne pleure et jamais je ne ris." Sau poate, m-am indragostit chiar de Baudelaire. Cine mai stie? E clar ca sunt nebuna de legat. Dar stii ceva? Cei mai buni dintre noi sunt asa...

"Te rog, imprumuta-mi o masca! Da, mersi, o vreau pe aceea cu ranjet fals. Ah, perfect! Ce zici, mi se potriveste? Da! Uita-te la mine...Iti zambesc. Priveste-mi masca, e chiar un zambet sincer, sa stii." Si cat urasc mastile...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu