Mi-am cumparat destinul.

Ieri mi-am cumparat destinul de la vanzatoarea de ziare. L-am invelit in doua file si l-am ascuns in sertarul vechi, alaturi de pagini roase de molii, carti de anatomie, ceasuri si truse de machiaj. Ma gandeam sa-l expediez spre neant. Voi ruga postasul sa aiba grija de el, sa-i ataseze aripi. O cadere usoara, spre infinit…
Priveste-l cum cade, cum zboara, cum tipa. Lasa-l sa termine ceea ce n-a inceput. E intr-o continua cadere, iar eu, intr-o continua contemplatie.
Ceasul e inca in sertar. Ii voi desena un zambet si mustati. Si-mi va face cu ochiul in fiecare dimineata. Dupa ii voi strica timpul. Daca vreau ca secundele sa fie ore sau ora 3 dimineata sa fie mai lunga decat cea de la 12 ziua? Va fi timpul meu. Si doar atunci pot trimite ceasul spre aceeasi adresa a neantului, sa-i fie tovaras destinului.